- Scurt istoric
Comuna Ion Neculce este situată în regiunea Nord-Est a României, în partea de vest a județului Iași.
Comuna Ion Neculce s-a înființat prin reorganizarea fostei comune Târgu-Frumos, în baza Legii nr. 84/2004. Comuna se învecinează cu:
- la nord orașul Târgu Frumos
- la est comuna Brăești
- la sud comuna Oțeleni
- la vest comuna Strunga
Relief:
Comuna Ion Neculce este aşezată în partea de SV a Câmpiei Moldovei, în apropierea zonei de contact a acesteia cu sectorul NV a Podişului Central Moldovenesc şi cel sudic al Podişului Sucevei. Mai exact este situată la extremitatea SV a depresiunii Jijia – Bahlui, în zona de confluenţă a pârâului Bahluieţ cu pâraiele Cucuteni şi Rediu. Din punct de vedere geomorfologic, comuna este situată pe valea superioară a râului Bahluieţ, fiind dezvoltată în principal în zona teraselor acestuia şi într-o mai mică măsură în zona de şes sau pe interfluvii şi versanţi.
Principalele forme de relief care se diferenţiază în zonă sunt şesurile Bahluieţului şi pârâului Rediu, terasele Bahluieţului, versanţii deluviali, interfluviul Bahluieţ-Rediu şi glacisurile de contact. Litologic este constituit din aceleaşi aluviuni ca şi şesul Bahluieţului, dar în grosimi mai mici.
Clima:
Din punct de vedere climatic, comuna se încadrează într-un climat de tip temperat- continental de nuanţă excesivă, caracterizat prin veri călduroase şi secetoase şi ierni geroase cu viscole. Temperatura medie anuală a aerului este de 9,30C, având un maxim în iulie între 20oC şi 21oC şi un minim în ianuarie între -30C şi -40C şi chiar mai mici pe valea Bahluieţului. Aceste valori dau o amplitudine termică anuală de 240C şi 250C, ceea ce denotă un continentalism excesiv. Îngheţul se produce în medie între 10 octombrie (primul îngheţ) şi 10-20 aprilie (ultimul îngheţ). Numărul zilelor cu îngheţ sunt de aproximativ 121. Umezeala relativă are o valoare medie anuală în jur de 75‰, cu un maxim iarna şi un minim vara. Precipitațiile medii anuale au o valoare de 502,30 mm, regimul ploilor fiind însă neuniform, cele mai mari cantităţi căzând în iunie (65 – 70 mm în medie), iar cele mai mici cantităţi căzând iarna (18 – 25 mm în medie).
Vânturile dominante sunt cele din direcţia nord-vestică, având valori de 21% (conform staţiei Podu Iloaiei). Alte direcţii cu frecvenţe relativ ridicate sunt N (9%), SE (8%), V (9%). Viteza medie a vântului este destul de ridicată (1 – 6 m/s, dar s-au înregistrat şi vânturi cu peste 35m/s), ceea ce poate constitui o premisă pentru valorificarea energiei eoliene.
Rețeua hidrografică:
Teritoriul comunei aparține bazinului hidrografic Bahluieţ, cu cei trei afluenţi ai săi Rediu, Cucuteni şi Adâncata.
Bahluieţul, afluent de dreapta al râului Bahlui, are o lungime de 40 km şi o suprafaţă a bazinului hidrografic de 538 km2. Până la comuna Ion Neculce are o direcţie de NV-SE, după care se îndreaptă spre V şi confluează cu Bahluiul la Podu Iloaiei. Ca debite, media anuală este de (0,68 mc/s), cu un maxim în martie (1,93 mc/s) şi un minim în octombrie (0,19 mc/s). Analiza nivelelor arată un nivel mediu anual de 165 cm, media nivelelor maxime fiind de 282 cm, iar a nivelelor minime de 150 cm. Aceste variaţii ale nivelelor şi debitelor caracterizează Bahluieţul ca un râu cu scurgere neuniformă, cu regim hodrologic torenţial, având ca rezultat fenomene de inundaţii.
Bahluietul trece pe la nordul satelor Prigoreni si Ion Neculce si se varsa la Podu-Iloaie in raului Bahlui. Albia Bahluietului a fost ameliorata in anul 2006, pentru a preveni producerea inundatiilor.
Pe teritoriul satului Buznea curge pârâul Recea care s evarsă în râul Ciunca, lângă satul Prigoreni, comuna Ion Neculce. La hotarul fostei moșii Gănești se află râuș Ciuca, având o curgere permanentă și un debit de apă mai mare.
Apele subterane, în zona comunei sunt cantonate în principal la baza depozitelor cuaternare dar şi în unele lentile nisipoase intercalate în argila sarmatică, cele mai importante fiind acelea din şesul şi terasele Bahluieţului.
În şesul Bahluieţului apa subterană este întâlnită sub forma a două strate acvifere, unul bazal, în nisipurile şi pietrişurile aluvionare, şi unul superficial şi discontinuu, cantonat în lentilele nisipoase de la suprafaţa aluvionară, iar în anotimpurile ploioase se ridică la suprafaţa terenului. În general, apele subterane din şesuri au debite relativ reduse, sunt bogate în săruri solubile şi sunt dure.
Vegetația, animalele și solurile:
Din punct de vedere geobotanic teritoriul comunei Ion Neculce aparţine zonei de silvostepă. Vegetaţia naturală a silvostepei este reprezentată prin pâlcuri de pădure (şleauri) şi pajişti, puternic transformate şi modificate antropic. Pădurile silvostepei sunt formate din şleauri de gorun şi stejar, alături de care se întâlnesc: carpenul, teiul, arţarul, jugastrul, ulmul, cireşul, şi, mai rar, stejarul brumăriu, mojdreanul, cărpiniţa, teiul pucios, arţarul tătărăsc. Dintre arbuşti sunt prezenţi: alunul, voniceriul, dârmozul, clocotişul, cornul, sângerul, socul, ş.a., iar din flora ierboasă fac parte: firuţa de pădure, aliorul de pădure, toporaşul de pădure, obsiga de pădure, lăcrămioara, sângele voinicului, susai de pădure etc., voniceriul pitic, migdalul pitic, caragana, cireşul pitic, scumpia, verigariul.
Pajiştile silvostepei sunt formate din asociaţii de păiuş, colilie, firuţă cu bulb, bărboasă, pin gros, obsigă, peliniţă, laptele câinelui , etc.
În cadrul zonei de silvostepă se diferentiază fâşii sau areale reduse cu vegetaţie stepică, întâlnite în lungul văii Bahluieţului, pe forme joase de relief (lunci neinundabile, terase joase, glacisuri şi conuri de dejecţie), suprapunându-se în cea mai mare parte vegetaţiei de luncă.
Vegetaţia stepică este formată din pajişti în care se intâlnesc asociaţii de colilie, negară , păiuş, pir, firuţă cu bulb, bărboasă, pir gros, obsigă, peliniţă, laptele câinelui, ş.a. Izolat, apar tufişuri de arbuşti pitici ca porumbarul, migdalul pitic, vişinul pitic, trandafirul pitic, măcieşul, păducelul.
Fauna este săracă, fiind mult diminuată în urma expansiunii activităţilor umane. Mamiferele cele mai reprezentative sunt din grupul rozătoarelor: popândăul, căţelul pământului, şoarecele de stepă, şoarecele de câmp, şobolanul de câmp, hârciogul, iepurele. Mai pot fi menţionate de asemenea, dihorul, nevăstuica, bursucul.
Pasările caracteristice silvostepei sunt: prepeliţa, potârnichea, ciocârlia, fîsa de câmp, presura, sticletele, cinteza, graurul, turturica, guguştiucul, pupăza, cucul, câneparul, porumbelul, mărăcinarul, vrabia, rândunica, lăstunul, cioara. Dintre păsările răpitoare menţionăm şorecarul comun, gaia.
Amfibienii sunt legaţi de un mediu acvatic sau mai umed şi umbrit, mai reprezentative fiind: broaştele, buhaiul de baltă.
Solurile comunei sunt alcătuite în general din cernoziomuri levigate slab și moderat și din cernoziomuri levigate podzolite.
O altă categrie de soluri o formează cele argiloase cu un strat de cernoziom redus, prezente mai ales în partea de sud a comunei. Cernoziomurile levigate oferă cele mai bune condiții pentru culturile de grâu, porumb, sfeclă de zahăr, floarea soarelui, orz și alte plante. de asemena se întâlnesc și soluri halomorfe, cunoscute sub denumirea de ”sărături”. Aceste soluri cu fertilitate foarte redusă sunt folosite atât pentru pășuni cât și pentru diverse culturi agricole, însă cu rezultate nesatisfăcătoare. Solul pădurii Buznea aprține erei terțiare cu formațiuni de tip miocen construit din argilă plastică, nisip și urme de calcar. Solul este fertil și destul de compact, acoperti cu o pătură moartă , destul de abudentă, care se găsește într-o stare normală de descompunere.
Humusul este destul de bine reprezentat, având o grosime de 2 cm.