Prezentare generala a localitatii
Denumirea comunei s-a dat dupa numele marelui cronicar Ion Neculce, autorul „Letopisețului Țării Moldovei de la Dabija-Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat” și a celor 42 de legende intitulate „O sama de cuvinte”. Ion Neculce a locuit la conacul moșiei sale din Prigoreni, conac care se situa la nord-vest de satul „Prigoreni Mari”, în satul care s-a numit „Prigorenii Mici”, sau „Valeni” și care acum se numește Ion Neculce.
Satul Prigoreni
Satul Prigoreni se află situat între dealurile Vultur, Ciunca, Grop și Holm, pe valea unui pâruaș afluent al Bahluiețului.
Prima atestare documentară a satului Prigoreni datează din anul 1608.
Satul Ion Neculce
Satul Ion Neculce dateaza de la anul 1638 și a avut denumirea de „Prigorenii Mici”. La anul 1640, august 13, se consemnează, într-un zapis, contopirea satelor și siliștei, biserica de piatră sau Prigoreni, Avrameni, Ritul și partea hotarului Ureche de la Balțați. Denumirea de Prigoreni ar putea veni de la numele păsării „prigor”, pasare care își face cuib în malurile lutoase ale gârlelor și se hrănește cu albine si viespi. La anul 1772, Vasile Neculce, vistier, a scris un „pomelnic” al satului Prigoreni, copia acestuia fiind păstrată la biserica din sat și orginalul, din 1944, la Muzeul de Istorie București. Satul a fost construit pe moșia lui Iordache Cantacuzino pentru clacași.
În anul 1672 moșia Prigoreni intră în proprietatea vistierului Neculce. Familia Neculce va stăpâni aproape 200 ani această moșie. Cronicarul Ion Neculce a fost înmormantat în incinta fostului conac, ale cărui ruine nu s-au păstrat și a cărui situare se află în incinta actualei biserici și cimitir ale satului. Satul Ion Neculce a purtat denumirea de Prigorenii Mici, fiind construit inițial pentru deservirea conacului moșiei Prigoreni, iar satul Prigoreni a fost construit pentru clacașii moșiei, primind denumirea de „Prigorenii Mari” pentru a se distinge de Prigorenii Mici. Astfel, au existat denumirile „Prigorenii Mari” și „Prigorenii Mici” pentru satele care în prezent se numesc Prigoreni și, respectiv, Ion Neculce. Între 1924-1925 și 1937-1938 satul Prigoreni a fost sediul comunei Prigoreni.
Satul Războieni
Satul Războieni s-a format la anul 1879 prin împroprietăriri. Este situat în vecinatatea estică a orașului Târgu Frumos, de o parte și cealaltă a drumului național DN 28 Roman – Târgu Frumos – Iași, la nordul căii ferate Pașcani – Iași.
Satul Buznea
Localitatea este așezată în imediata vecinatate sud-vestică a orașului Târgu Frumos, pe dealul „Buznea”.
Buletinul Muzeului Municipal Iași pentru perioada 1926-1927 consemnează cătunele Rușcani și Cacacesti, cu 116 case, 112 gospodarii, 421 suflete (212 barbati + 209 femei) conform recensamantului din 1912. Cele două cătune s-au extins și au fuzionat într-un singur sat, care la 25 iunie 1732 este consemnat cu denumirea Buznea, în baza unui schimb de moșii dintre Vasile Banu și Pătrașcu Buznea. La 1734, luna iulie, se consemneaza că Nicolae Fulga trăiește la Buznia, la o prisacă. În 1786, ianuarie, se consemnează răspunsul logofătului Gheorghe Sturza, ca proprietar al celor două trupuri ale satului Buznea, răspuns dat către Constantin Gheuca, stăpânul moșiei Gănești.
Satul Buznea a fost centrul comunei Buznea între anii 1899-1913 și 1936-1950.
Satul Gănești
Satul Gănești este așezat pe valea pârâului Valnița, între dealurile Ilie și Draga, în continuarea satului Buznea, la 6 km de centrul orașului Târgu Frumos, pe direcția spre miazăzi.
Satul Gănești este pomenit în hrisoave încă din timpul domniei lui Alexandru cel Bun. La anul 1433 se consemnează că Ilie Voievod dăruiește matușei, un sat, pe „Platrinita”, în camp, pe locul unde a fost Neagoe Ganescul.
In 1466, decembrie 8, și în 1467, ianuarie 10, se consemnează întemeierea satului Moicești, în partea de nord-est a actualului sat Gănești, ca aparținând neamului „Stravici”. În 1608, iulie 24, Constantin Moghila Voievod întărește „lui Dumitru, fiul lui Cristea Buhuși, nepot lui Pătrașcu, strănepot Maricăi și lui Bran și răstrănepot lui
Costea și Giurgiu Stravici, ocinele și moșiile din privilegii de împărțeala ce au avut loc bunei lui mai sus scriși de la Petru Voievod cel de demult, a patra parte din satul Crivești, a patra parte din Seliștea Găureni, a patra parte din Ravocani, și a patra parte din Hotcești, care-s în ținutul Romanului și a patra parte din satul Gănești, ce-i în ținutul Cîrligăturii și din uric de împărțeala ce-au avut bunii lui de la Bătrânul Ștefan Voievod pe satul Ganesti”. În 1663, mai 7, se consemnează de către Eustrate Dabija: „La tot oamenii din Gănești pentru o sama de oameni ce au venitu aici la domnia mea de ni s-au jeluit că i-au lăsatu banul la moartea lui din vecinatate și i-au iertatu deci și domnia mea, după cuvântul banului le-am făcut cartea să iasă de acele și cisla în satul este”. La anul 1820 s-a realizat cartografia ținutului Cirligătura, de care aparținea și satul Gănești. Din studiul acesteia rezultă că în satul Gănești existau 65 „liudi” (oameni), din care 15 de frunte, 25 de mijloc și 25 de coadă.
La anul 1849 proprietara a mosiei Ganestilor era postelniceasa Elena Radu, dupa care mosia Ganesti a fost trecuta in proprietatea lui P. P. Carp.
Anul 2003 a însemnat al 570-lea an de la prima atestare documentară a satului Gănești. Cu această ocazie s-a realizat o revistă și un pliant cu monografia satului și prezentarea bisericii din sat.
Satul Dădești
Satul Dădești este atestat documentar din anul 1428, situându-se la 3 km de centrul orașului Târgu-Frumos, pe direcția nord-vest. Este alcătuit din trei trupuri, situate unul pe valea Bahluețului, altul pe valea Bunei și al treilea pe dealul Dădești.
Terenurile extravilane ale proprietarilor de terenuri se întind pe Tarna Veche, Șoimarul, Coasta Crivești, Valea Oarzei, Șesul Bahluiețului, Halm și Arcaci.