Educatie si cultura ( scoli si biserici)
Şcoala, ca o necesitate umană, s-a înfiinţat în comună în urma Legii instrucţiei publice din anul 1864.
Primele forme organizate de învăţământ apar în Moldova încă din secolul al XVI-lea, Şcoala de la Cotnari. În timpul domniei lui Vasile Lupu, a lui Constantin Mavrocordat şi a lui Alexandru Ghica, învăţământul face progrese remarcabile, dar anul şcolar 1858-1859 constituie un moment cu totul deosebit pentru învăţământul sătesc din Moldova.
Este cunoscut rolul învăţământului pentru dezvoltarea oricărui neam şi de aceea ar fi fost de prisos a argumenta necesitatea organizării lui într-o societate modernă. Cine se apleacă cu interes şi cu migală asupra filelor istoriei neamului nostru va constata cu uşurinţă faptul că încă din Evul Mediu au existat preocupări pentru a asigura accesul la ştiinţă de carte, chiar dacă, pentru început, marea masă a populaţiei nu putea beneficia de acest mijloc de iluminare a minţii.
Învăţământul îşi are începuturile în Ţările Române, legate de singura instituţie de cultură din vechime, care era biserica. În biserici şi mănăstiri au apărut primele manuscrise, primele cărți mai apoi, şi aceste sfinte lăcaşe asigurau contactul cu cuvântul scris.
Școala gimnazială ”C. Teodorescu” – sat Prigoreni
Din perspectivă organizaţională școala din satul Prigoreni, reprezintă corpul C al unității de învățământ din satul Războieni. Acest corp este arondat satelor Prigoreni și Ion Neculce, în această unitate funcționând atât învățământ preșcolar cât și primar. Școala beneficiază de utilități precum apă și canalizare și are centrală proprie pentru încălzire.
Şcoala poartă denumirea şi de „Şcoala veche” şi este inclusă în Lista Monumentelor Istorice a judeţului Iaşi (IS-ll-m-B-04230), clădirea datând din secolul al XIX-lea.
Școala gimnazială ”C. Teodorescu” – sat Războieni
Şcoala ”CONSTANTIN TEODORESCU” Războieni este situată în satul Războieni, comuna Ion Neculce, judeţul Iaşi. Aflată la o distanţă de 2,5 km de centrul oraşului Tg. Frumos, pe DN 28A – secţie a E 583 – şcoala oferă servicii educaţionale populaţiei şcolare din ciclurile pre-primar, primar şi gimnazial din satul Războieni, precum şi a populaţiei şcolare din ciclul gimnazial din satul Prigoreni aflat la o distanţă de 3,5 km de Şcoala cu clasele I-VIII Războieni.
Din perspectivă organizaţională, unitatea are arondată încă o structură de învăţământ, respectiv corpul C din locaţia Prigoreni, în care funcţionează învăţământ preşcolar şi primar.
Şcoala a fost înfiinţată din anul 1936. Până în anul 1988 a fost şcoală cu clasele I-IV, iar şcoală cu clasele I-X a funcţionat în locaţia Prigoreni. Organizarea actuală a rezultat în urma migraţiei populaţiei către zonele cu utilităţi mai apropiate de oraşul Târgu Frumos şi implicit a populaţiei şcolare.
În perioada 1990-2002, (începând cu 01/01/2005, judeţul Iaşi fiind judeţ pilot a aplicat politica de descentralizare a activităţilor financiare şi organizatorice pe unităţi mai mari de 200 de elevi) a fost şcoală coordonatoare pe întreaga comună Târgu Frumos (11 şcoli).
Începând cu luna decembrie 2014 unitatea şcolară cu personalitate juridică este în plină modernizare. Acestea constau în reparații capitale, extindere 2 săli de clasă, grupuri sanitare și amenajări interioare păstrându-și totodată arhitectura inițială.
Școala gimnazială sat Buznea
Școala a luat ființă în anul 1924, primul director fiind învățătorul Ion Dabija. Primul local de școală afost construit din paiantă, cu acoperiș din tablă. Școala dispunea de două săli de lasă, învățământul desfășurându-secu două clase dimineața și două după amiază. În anul 1970 s-a construit un local de școală din cărămidă, cu planșee din beton și acoperiș din tablă. Noul local dispune de cinci săli de clasă. Pardoseala claselor este din parchet de fag, iar a holurilor din mozaic.
Școala mai cuprinde două holuri mici, un hol mare, o cancelarie, un birou pentru director, precum și o bibliotecă cu peste 1475 volume. Clasele V-VIII sunt frecventate și de elevi din satul Gănești. Din anul 2001 școala este încălzită cu gaz metan și dispune de apă curentă în curtea școlii.
Începând cu anul 2007 școala a beneficiat de extindere a corpului B, de reabilitare și modernizare, oferind astfel elevilor, cât și cadrelor un spațiu adecvat pentru desfășurarea activităților didactice, prin fonduri obţinute de la Banca Mondiala.
Școala primară, sat Gănești
Școala din satul Gănești are începuturile în anul 1864. Până în anul 1868, când vine primul învățător de stat – Nicolae Ștefăniu, școala a funcționat la coșerele de rezervă ale conacului din apropierea bisericii. Școlii i-a fost donat hanul din fața bisericii cu o întindere de pământ de aproximativ 1465mp, aici funcționând școala timp de 50 de ani.
Într-un document al Mitropoliei Moldovei privind situația școlilor se menționează că Neculai Ștefăniu era învățător ”laic”, absolvent al școlii preparandale de la Trei Ierarhi – Iași. De-a lungul timpului acesta se confruntă cu mai multe probleme: lipsa spațiului pentru 35-40 de elevi înghesuiți ăntr-o clasă, salariul necorespunzător muncii prestate. Procesul de învățământ a început a se consolida odată cu sosirea dlui Neculai Ștefăniu, acesta căuta să-i lămurească pe părinți să trimită copiii la școală.
Începând cu anul 1922 pentu o perioadă de peste 25 de ani, Vasile Franciuc va sluji școala, care între timp se mutase într-un conac al unei moșii expropriate Gănești-Recea. În jurul anului 1935, dupa 70 de ani de dorința a celor care veneau să vadă copii sătenilor învățând în condiții mai bune era pe cale de a se îndeplini. După obținerea aprobărilor s- ademolat vechiul conac , folosindu-se o parte e materiale la construirea noului local. Școala nou zidită din cărămidă avea două săli de clasă, spațioase și bine luminate, un antreu și o cancelarie. Acoperământul era din tablă zincată. Pentru acele timpuri era un local impunător, al cărui alb strălucitor se zărea de la mulți kilometri. Puține sate se puteau mândri cu asemenea școală. Construcția școlii s-a terminat în anul 1939, în timpul domniei regelui Carol al II-lea. Din pacate, școala o fost mistuită de un incendiu provocat de un scurt circuit electric, în anul 1983, iar materiale rămase din zidărie și temelie au fost reutilizate.
După anul 1987, director al școlii cu clasele I-IV din Gănești a devenit domnul Ștefan Constantin. În prezent local școlii fiind executat din chirpici, zguduit de 3 cutremure necesită reparații.
În satul Gănești, langă școala veche se dorește continuarea lucrărilor la o nouă școală modernă, lucrări începute cu cățiva ani în urmă, dar necontinuate din lipsa fondurilor.
Biblioteca
Biblioteca existentă în comuna Ion Neculce a fost înființată în perioada 2012-2013 din donațiile diferitelor persoane sau chiar a unor instituții. Din surse proprii au mai fost achiziționate și exemplare noi, actuale însă nu suficiente. În prezent în bibliotecă se găsesc aporximativ 2500 volume. Pentru viitor se dorește modernizarea spațiului, achiziționarea unor cărți noi, atractive în special pentru copii și nu numai, achiziționarea unui program electronic de evidență a cărților existente și a celor împrumutate. Se dorește și organizarea unor evenimente, a unor ateliere de creație, în cadrul bibliotecii care să atragă din ce în ce mai mulți copii.
Muzeul
Muzeul comunei Ion Neculce a fost înființat în satul Gănești în anul 2014. Obiectele existente în muzeu au fost colecționate de la oamenii din sat și din împrejurimi. El a fost gândit ca o cameră de zi a unei gospodine cu război de țesut, cu ștergare și ladă de zestre, cu covoare pe pereți, cu ii și cămeși, cu obiecte de uz casnic: chiuă, ciubăr, covată.
Viaţa religioasă
Biserica și cimitirul din satul Prigoreni
Biserica din lemn ”Ion Neculce”
În trecut, cronicarul Ion Neculce (1672-1745) avea o moșie mare în satul Prigorenii Vechi, pe dealul Coasta Buznii (față în față cu dealul pe care se află și acum biserica familiei Neculce). Aici se afla un conac, din care nu a mai rămas astăzi nimic, doar locul din mijlocul câmpului, care nu a mai fost lucrat niciodată. Între conac și biserică se află un șes unde era odinioară un iaz, din care se mai vede și astăzi digul.
Biserica inițială a fost construită cu cheltuiala vornicului Ion Neculce, fiind finalizată în perioada domniei lui Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748) și a păstoririi mitropolitului Antonie al Moldovei (1730-1740). La anul 1772, vistiernicul Vasile Neculce a scris un „pomelnic” al satului Prigoreni, copia acestuia fiind păstrată la biserica din sat și orginalul, din 1944, la Muzeul de Istorie din București.
În anul 1885, biserica a fost mutată în satul Ion Neculce, fiind restaurată după biserica inițială care data de pe vremea cronicarului Ion Neculce. În anul 1934 s-a construit în locul ei o bisericuță cu hramul Prea Cuvioasei Parascheva. Cu acest prilej s-a descoperit mormântul cronicarului Ion Neculce, ctitorul bisericii. Bisericuța s-a șubrezit în timp și a fost desfăcută în 1969.
În anul 1971 s-a început construirea unei noi biserici de lemn pe locul celei vechi, cu un ajutor substanțial primit de la Mitropolia Moldovei și Sucevei și cu sprijinul acordat de Departamentul Cultelor și de autoritățile locale. Lucrările de construcție au fost finalizate în 1973 în timpul păstoririi preotului paroh Aurel Ursaciuc. Noua biserică a fost sfințită în ziua de 22 iulie 1973, duminica, de către dr. Iustin Moisescu, mitropolit al Moldovei și Sucevei, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.
Biserica are hramul Sf. Dumitru. În jurul bisericii se află cimitirul localității. Odată cu trecerea timpului, lemnul folosit la reconstituirea bisericii a început să putrezească, fiind atacat de ploi și de zăpezi.
La intrarea în biserică, deasupra intrării, se află o pisanie pe lemn cu următorul text: „Întru slava Atotziditorului Dumnezeu în Troiță proslăvit pe acest loc a fost ridicată biserică din temelie aici la moșia
Prigorenilor cu hramul Sf. Mare Mucenic Dimitrie cu cheltuială și osîrdie de dumnealui Ion Neculce vornic și soția sa Maria și fii lor și s-a săvârșit acest sfânt lăcaș în zilele Prea Luminatului și Prea Învățatului nostru domn Grigore Ghica Voevod cu blagoslovenia Preasfinției sale Kirii Kir Antonie mitropolitul Moldovei. Această biserică în anul 1885 a fost mutată în satul Prigoreni unde dăinuie și astăzi. În anul 1934 s-a construit în locul ei o bisericuță cu hramul Prea Cuvioasei Paraschiva. Cu acest prilej s-a descoperit mormîntul cronicarului Ion Neculce, ctitorul bisericii. Șubrezindu-se, bisericuța a fost desfăcută și în locul ei în anul 1969 cu osîrdia și ajutorul IPSS părintelui nostru doctor Iustin Moisescu, mitropolitul Moldovei și Sucevei cu sprijinul conducerii de stat s-a construit acest sfînt lăcaș sfințindu-se la 17 dec 1977”.
Morminte
Mormântul cronicarului se află izolat lângă latura de apus a bisericii, având la cap un monument cu bust al cronicarului realizat de sculptorul Iftimie Bârleanu (1916-1986). În piatra monumentului este săpat următorul text: „Deci, fraților cetitorilor, cu cît veți îndemna a ceti pre acest letopisățu mai mult, cu atît veți ști a vă feri de primejdii și veți fi mai învățați”. Deși nu se cunoaște exact data morții cronicarului, ziua comemorării are loc prin tradiție în prima sâmbătă de după Sfânta Parascheva (14 octombrie), atunci având loc un pelerinaj la biserica din lemn și la mormântul cronicarului, pelerinaj considerat cea mai mare sărbătoare a satului. Mormântul cronicarului este monument istoric, fiind înscrisă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2004 cu codul IS-III-m-B-04324.
De asemenea, lângă biserica de lemn (primul dintre mormintele aflate în partea de răsărit), se află mormântul lui Ștefan Apetrii Ciubotaru din Humulești, tatăl scriitorului Ion Creangă. Acesta a locuit o perioadă la Prigoreni unde a avut o bucată de pământ și a decedat în acel sat la data de 30 iunie 1858, în timpul unei epidemii. Din cauza distanței și a condițiilor grele de transport, trupul n-a mai putut fi adus la Humulești, fiind înmormântat la Prigoreni. La 15 decembrie 2001, osemintele sale au fost strămutate lângă cele ale soției sale, Smaranda Creangă, în cimitirul din Humulești, prin eforturile preotului paroh Viorel Cojocariu de la Biserica „Sfântul Nicolae” din Humulești. Mormântul inițial este străjuit de un monument de piatră cu cruce, pe care sunt inscripționate informațiile: +1858 Ștefan Apetrii Ciubotaru din Humulești, tatăl marelui scriitor Ion Creangă.
Biserica veche sat Buznea
”Biserica din satul Buznea s-au început a se zidi din cărămidă la anul 1852 și s-a isprăvitu la anul 1853, când s-a și sfințitu de Prea Sântitu Arhiereu Șendrea cu binecuvântarea Înalt Prea Sântitului Mitropolitu Sofronie Miclescu. Biserica s-a făcutu și împodobitu cu icoane și iconostasul sau catapeteasma, zugrăvită în vopsele, cu vețminte. cărți și toate cele necesare de către fericiții ctitori Dl Nicolae Mavrocordat și soția sa Ecaterina Mavrocordat, născută Ghica. Biserica are patronul Sfânta mare Muceniță Ecaterina” – Preotul paroh Ștefan Buhu anul 1875.
Biserica cu hramul ”Sf Treime” a fost inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Iași cu nr. IS-II-m-B-04116.
Datorită numeroaselor cutremure zidurile bisericii vechi s-au deteriorat foarte mult, astfel în anul 1990 s-a turnat fundația unei noi biserici în imediata apropiere a bisericii vechi.
Biserica ”Înălțarea Domnului” sat Buznea
La sud de orașul Târgu Frumos la o distanță de aproximativ un kilometru se înălța pe o colină o frumoasă construcție care se zărește din depărtare. Este noua biserică din satul Buznea. Biserica a fost construită în stil modern păstrând tradițiile ortodoxe.
Biserica din satul Gănești
”Biserica din satul Gănești s-au început a se zidi din cărămidă la anul 1846 și s-a isprăvit la anul 1847, când s-au sfințit de Prea Sfințitul Arhiereu Meletie Sardion, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului Mitropolot Meletie.
Biserica s-a făcut și împodobit cu icoane și iconostasul sau catapeteasma zugrăvite în vopsele, cu veșminte, cărți și toate cele trebuitoare de către fericiții ctitori: Aga Manolache radu și soția sa Elena (Elencu)” – preot Costache Georghiu – 23 iunie 1875.
După anul 2001 s-au efectuat lucrări ample de reparații în interiorul și exteriorul bisericii. În masa altarului s-au descoperit o cutie minusculă cu câteva moaște fără a se menționa proveniența acestora. Pe capac o inscripție cu litere slavone ”Aga Manolache Radu, soția sa Elena și fii lor – 1836”.
”Biserica este construită pe temelie din piatră, pereții din cărămidă și acoperită cu draniță. Planul arhitectural este de navă longitudinală, având la răsărit abside de formă seicirculară. Are un turn la intrare care folosește și drpt clopotniță. Planul aparține stilului bisericilor din epoca decadentă din secolele XVIII-XIX. În exterior nu sunt ornamente arhitecturale. În interior biserica are bolți din cărămidă, susținute de arcade, care dau un aspect arhitectural impunător. Biserica nu are pictură murală.
Catapetesma este artistic lucrată cu ornamente picturale, predominând motivele vegetale, în special vița de vie și strugurii.
În catapeteasmă picturile sunt executate în ulei, în stil bizantin, fiind așezate după canonul ortodox. Nu se cunoaște numele pictorului, dar după aspectul compoziției picturii, pictorul a fost talentat. În biserică se păstrează cărți de ritual, cu litere chirilice din secolele XVIII-XIX, care nu prezintă însemnări marginale.”
Începând cu anul 1997 a fost începută pictarea interioară a bisericii. În anul 2005 s-a turnat temelia și a început construcția unei Case sociale a parohiei.
În cadrul bisericii au fost organizate:
- serbări de Crăciun la care au participat copii școlii din parohie,
- spectacole cu obiceiuri populare specifice locului,
- concerte religioase de Paște,
- conferințe susținute de preoți și profesori de teologie,
- concerte de colinde susținute de un cor de teologi.
Biserica ”Sfinții și Drepții Părinți Ioachim și Ana” – sat Războieni
Biserica din satul Războieni, cu hramul ”Sfinții și Drepții Părinți Ioachim și Ana”, a fost zidită între anii 1935 – 1938 de viceguvernatorul Băncii Naționale a României, Constantin Teodorescu, împreună cu soția sa Ana. Ei aveau o moșie în zonă și au mai construit pentru comunitatea din zonă pe lângă biserică casa parohială, școala din satul Războieni, casa învățătorului, iar pentru ei un conac.
Biserica este zidită din carămidă și pictată în tehnica fresco de către pictorii Mihăescu și Biscu. Biserica s-a sfințit în anul 1938 de către Prea Sfințitul arhiereu Valerie la care au participat și mari personalități din guvernul României.
Primul preot a fost nepotul ctitorului, Preot Paul Teodorescu.
În perioada 1972 – 2002 s-au făcut lucrări de renovare, spălare a picturii și pictura exterioară.
Tradiții populare
În prezent, în comuna Ion Neculce există un ansamblu folcloric care reprezintă comuna la diverse evenimente precum: concursuri folclorice, conscursuri și prezentări de datini și obiceiuri. De-a lungul timpului în cadurul ansamblului s-au perindat mai multe persoane astfel încât la un moment dat existau 2 trupe: trupa junior formată din 18 membri și trupa senior formată din 5 perechi, acești formau, sub coordonarea și instruirea unui instructor acreditat, ”Hora din Gănești”. Aceștia au participat în ultimii 5 ani la numeroase festivaluri și au obținut:
– 2011 – Premiul special la a Iva ediție a Festivalului de datini și obiceiuri ”Moștenire din străbuni”, Târgu Frumos
– 2012 – Premiul III, secțiunea teatru Golcloric din cadrul Concursului Interjudețean de Folclor ”Cânt și Joc de la Străbuni”
– 2012 – Diplomă de laureat la a V-a ediție a festivalului de datini și obiceiuri ”Moștenire din străbuni”, Târgu Frumos
– 2012 – Premiul II, Secțiunea Dansuri populare din cadrul Concursului Interjudețean de Folclor ”Cânt și Joc de la Străbuni”
– 2012 – Diplomă de participare la Festivalul de datini și obiceiuri de iarnă Hârlău
– 2013, 2014, 2015 – premiul I la festivalul de datini și obiceiuri ”Moștenire din străbuni”, Târgu Frumos.
De asemenea au mai fost susținute spectacole la Primăria Comunei Ion Neculce, la Protopopiatul Pașcani, Universitatea de Agronomie Iași, Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Radio Trinitas.
Pe viitor se are în vedere înființarea unei organizații non-guvernamentale în care să își desfășoare activitatea cel puțin 6 perechi de dansatori. Tot în cadrul organizației se dorește și funcționarea unui cor de fete care vor participa la diferite concursuri de sezon sau cele organizate cu ocazia diferitelor manifestări din zonă și nu numai.
Pentru promovarea tradițiilor locale se are în vedere și crearea unui atelier de meșteșugărit: țesături, broderie, cusături; un atelier în care să lucreze femei din sat care au experiență în țesături și broderii. Atelierul va fi dotat cu mașini de brodat, război de țesut vertical și orizontal, mașină de scărmămat lână și de tras lână, gherghef pentru cusut, produse de mercerie: ațe, fire.
Anual, în preajma sărbătorilor de iarnă, sunt organizate în comună spectacole de datini și obiceuri în cadrul cărora se dau premii tuturor participanților, dar și premii speciale precum:
- cea mai bună scenetă,
- cel mai bun cerb/urs
- cel (a) mai bun(ă) solist (ă),
- cel mai bun cor.
Participanții la astfel de evenimente sunt de toate vârstele, ceea ce dovedește implicarea vârsnicilor în promovarea și tradițiilor populare locale și dorința de a-i învăța și pe cei mici frumusețea portului popular și a datinilor.